Viața de actriță

În copilărie, îmi plăcea să imit oamenii

elvira_rimbu_022 M-am născut în orașul Orhei, Republica Moldova, într-o familie cu pregătire medicală. În copilărie îmi plăcea să joc anumite personaje. Ca să nu mă plictisesc, îmi plăcea să imit oamenii și, pe la 14 ani, am înțeles ca pot sa fac asta toată viața doar devenind actriță…

După ce am absolvit liceul din localitatea natală cu „Medalia de aur”, titlu ce se acordă pentru rezultate excepționale în procesul de învățământ, am plecat de acasă să studiez arta dramatică, la Institutul de film (VGIK) din Moscova. Aveam 15 ani… Țin minte că era o concurență acerbă, 875 de candidați pe un loc, însă am reușit și, în următorii ani m-am dedicat întru totul studiului metodic, a însușirii celor mai profunde taine ale actoriei. Am absolvit facultatea ca șefă de promoție.

Am avut parte de susținerea familiei, părinții m-au lăsat să-mi aleg singură drumul în viață. Nici nu au avut încotro pentru că, de mică am fost foarte hotărâtă si m-am luptat cu înverșunare pentru alegerile mele.

Am foarte multe de spus acestei lumi

elvira_rimbu_001 Actoria pentru mine înseamnă să nu fac parte din marea majoritate care nu are nimic de spus, înseamnă ca eu însămi să nu mă plictisesc niciodată, înseamnă posibilitatea de a împărtăși celorlalți idei, gânduri, emoții, înseamnă încercarea de a schimba sufletele oamenilor așa cum cred eu că ar trebui sa fie.

Când am dat la facultatea din Moscova, profesorul m-a întrebat de ce vreau neapărat să devin actriță, eu aveam Medalia de aur si puteam să îmbrățișez orice meserie. Răspunsul a fost: Pentru că vreau să se uite lumea la mine. Atunci dânsul m-a întrebat: „Te crezi atât de importantă?” Am răspuns: „Da, categoric. Am foarte multe de spus acestei lumi”.

Eram foarte tânăra, a fost un răspuns poate prea sincer și prea îndrăzneț, dar care mă caracterizează și astăzi…

După Moscova, Chișinăul era prea mic pentru ceea ce vroiam eu

După absolvire, a urmat o scurtă perioadă pe care am petrecut-o la Chișinău, în cadrul Teatrului actorului universal, condus de Emil Loteanu. Aici, împreună cu alți actori, absolvenți ai Institutului de film din Moscova, am pus bazele Teatrului Eugene Ionesco.

Îmi doream un teatru profesionist , în care să pot să mă desfășor, îmi doream o carieră. Chișinăul, în acel moment, nu-mi putea oferi acest lucru. După studiile făcute la Moscova , Chișinăul era prea mic pentru ceea ce vroiam eu. Profitând de deschiderea urmată evenimentelor din 1989, am plecat în 1991 în România, unde am găsit mai multă afinitate către această profesie și unde am participat la diferite festivaluri de profil. Îmi pare rău ca am plecat din teatrul Eugen Ionesco, dar nu mi-a părut rău niciodată că am plecat din Moldova.

Am rămas în Oradea pentru că mi-am făcut o familie aici

elvira_rimbu_033 În 1991 am obținut Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea. Am ajuns la Oradea în urma acestui premiu și a invitației directorului teatrului de atunci. Venisem pentru o stagiune. Am rămas aici numai si numai pentru că m-am căsătorit și mi-am făcut o familie. Nici Oradea n-a fost și nu este pe placul meu, nu-mi place starea de spirit de aici. Aș putea pleca oricând. Dar am o familie minunată și o casă în care mă simt extraordinar.

Am fost invitată să facă parte din echipa de actori ai Teatrului de Stat orădean și, din acel moment, a urmat o carieră densă, atât pe plan artistic, cât și managerial, pentru că am ocupat funcția de Șef de secție iar ulterior și de Director Artistic al acestei instituții.

Având aceste funcții, am avut puterea să încerc să revitalizez activitățile artistice ale teatrului, prin abordarea unui repertoriu extins, dar și prin organizarea de deplasări în țară și în străinătate. A rezultat o serie de succese notabile, în țări precum Italia, Slovacia, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Turcia.

Multe din personajele mele mi-au rămas apropiate de suflet

În plan profesional, cariera mea a avut o direcție mereu ascendentă, fiind protagonista mai multor roluri, din cele mai diferite genuri repertoriale, unele dintre ele primind reacție foarte pozitivă din partea presei de specialitate.

Multe dintre personajele mele mi-au rămas apropiate de suflet, dacă m-ar pune cineva să aleg un personaj preferat, n-aș putea alege unul. Țin la ele ca la copiii mei. In multe roluri pe care le-am jucat e o bucățică din mine.

Roluri în teatru (selectiv):

– Ariel în „Furtuna” de William Shakespeare elvira_rimbu_spectacole_07
– Jill Tanner în „Numai fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe
– Anca în „Năpasta” de I.L. Caragiale
– Dama cu voal în „Și cu violoncelul ce facem?” de Matei Vișniec
– Doamna Stanca în „Răceala” de Marin Sorescu
– Dora în „Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia” de Matei Vișniec
– Fata în „Hei, oameni buni!” de William Saroyan
– Gaby în „Asasinul se află printre noi? (Opt femei)” de Robert Thomas
– Laria în „Cimitirul păsărilor” de Antonio Gala
– Martine în „Doctor fără voie” de Molière
– Medeea în „Medeea” de Euripide
– Veta în „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale
– Adela în „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca
– Ea în „Anonimul venețian” de Giuseppe Berto
– Juana în „Dona Juana” de Anca Visdei elvira_rimbu_005
– Regina Margareta în „Ivona, principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz
– Toinette în „Bolnavul închipuit” – Scenariu de Mona Chirilă după Molière și Mihail Bulgakov
– Doamna Malineau în „Praf în ochi” de Eugène Labiche
– Mița Baston în „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale
– Procurorul Flint în „Noaptea de 16 ianuarie” de Ayn Rand
– Doamna Ford în „Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare
– Secretara șatenă în „După ploaie” de Sergi Belbel
– Naratorul, Asistenta medicală și Dariușka în „Salonul nr.6”, de A. P. Cehov
– Doamna Sen în „Maitreyi”, adaptare după Mircea Eliade
– Lady Macbeth în „Macbeth” de William Shakespeare
– Doica în „Romeo și Julieta” de William Shakespeare
– Elisabeth în „Uciderea lui Gonzago” de Nedealko Iordanov

Roluri în film:

–  Maria – „O atmosferă încărcată”, regia I. Isac, Studioul Moldova Film, 1990
–  Florica – „Morgen”, regia Marian Crișan, Mandragora, 2010 elvira_rimbu_portret_02

Roluri în televiziune:

– Olga – „Jocuri nocturne”, Moscova
– Băiatul – „Așteptându-l pe Godot”, TVR
– Emilia – „Hei, oameni buni!”, TVR

Multe dintre spectacolele teatrale, precum și filmul Morgen, au obținut numeroase premii în țară și în străinătate, dintre care unele au fost nominalizate și pentru prestația artistică personală:
– Pentru cea mai bună interpretare feminină, Festivalul de Teatru Scurt, Oradea, 1999
– Pentru cea mai bună interpretare feminină, Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Brașov, 2001
– Pentru cea mai bună actriță în rol secundar, pentru rolul Florica în filmul Morgen, premiile Gopo, București, 2011

Premiile sunt trecute în CV, țin de palmaresul meu. Bineînțeles că m-au bucurat foarte mult, dar nu au fost și nu sunt atât de importante pentru mine. Cel mai mare premiu e cel pe care mi-l acord eu, atunci când mi-l acord.

Visul meu acum e sa am o școală de teatru

Am descoperit că am înclinații pedagogice de câțiva ani buni care îmi oferă o mare plăcere. Visul meu acum e să am o școală de teatru…

Din anul 2010, am dezvoltat prin intermediul unei asociații culturale mai multe serii de Cursuri de teatru pentru copii, adolescenți și adulți, cursuri care completează, educă și desăvârșesc personalitatea cursanților prin intermediul tehnicilor actoricești.

Îi sfătuiesc pe tinerii care vin la cursurile mele sau la spectacole să-și urmeze visul. Dacă ai fost înzestrat cu un har e păcat de Dumnezeu să nu-l folosești. De aia ți-a fost dat… Însă îi avertizez să nu se aștepte la miracole. Să se aștepte la multă muncă, multe sacrificii, nopți nedormite, pline de căutări, puțini bani și multă satisfacție…

Eu și după ce o să mor o să mai am ceva de făcut

Cu ce mă mai ocup în prezent? Organizez și regizez mai multe spectacole private, în locații neconvenționale, ca răspuns la necesitatea de a veni în întâmpinarea publicului, în medii mai puțin riguroase decât sala de spectacol, apropiind astfel publicul de actul artistic.

Pe lângă acest lucru, pentru că sunt o cunoscătoare a limbii ruse, îmi place să traduc dramaturgie contemporană rusească pentru teatrele din România.

Nu plâng după trecut niciodată pentru că sunt foarte puternic ancorată în prezent. Și am încă multe planuri si idei pentru viitor. Mi-am trăit trecutul la cote maxime, la fel fac și acum cu prezentul. Cum îmi place mie să mă exprim: „Eu și după ce o sa mor o sa mai am ceva de făcut”.

CONTACT

Tel: 0745 252 638
Email: contact@elvirarimbu.ro
facebook: Elvira Rimbu